ANUNȚURI
  • Vasile Cârlova – primul poet din literatura noastră, care elogiază „Ruinurile Târgoviștii”

    ”O, ziduri întristate! O, monument slăvit!
    În ce mărime naltă și voi ați strălucit,
    Pă când un soare dulce și mult mai fericit
    Își răvărsa lumina p-acest pământ robit!…”
    Ruinurile Targovistii
    Deși născut la Buzău, Târgoviștea și-l revendică pentru că aici a inaugurat poezia ruinelor, a cântat gloria străbună și a fost dechizător de drum în romantismul românesc.
    În memoria lui Vasile Cârlova, artistul Vasile Blendea a realizat în 1933 bustul din bronz al poetului, care se află astăzi amplasat în curtea Centrului Cultural județean.
    De asemena Vasile Cârlova a dat și numele unei străzi aflate în centrul vechi al orașului, care dă în Calea Domnească, cumva îndreptată spre ruinele Curții Domnești.
    Tot în apropierea ruinelor și a Turnului Chindiei, situată pe una din arterele principale ale orașului, se află Școala Generală nr. 1 – care a primit numele poetului Vasile Câlova în anul 1960.
    Să ne cunoaștem istoria și să o respectăm!

  • PORŢILE TÂRGOVIȘTEI

    _MG_7220 turn
    De bunǎ seamǎ, fostul Scaun domnesc medieval Târgovişte nu s-a putut compara cu niciuna – ca dimensiuni şi spectacularitate urbanisticǎ – din strǎlucitele capitale europene ale sec. XIII. Cu tot acest handicap, explicabil de altfel, oraşul a fost, prin urbanitatea sa, cel mai important centru politic, dupǎ mǎrturiile unor cǎlǎtori strǎini (cǎrturari, fețe bisericeşti înalte), din sud-estul unei Europe în care orice scânteie aprindea incendii de la Istambul pânǎ la Paris, Moscova sau Stokholm. Şi, ca orice urbe medievalǎ, se apǎra şi prin porțile sale dispuse în cele patru puncte cardinale, porți prin care însǎ aveau acces şi bogatele chervane. Porțile istorice ale Târgoviştei au fost patru, trei dintre ele strǎpungând Valul Cetǎții, „plǎmǎdit”, din nevoi de protecție militarǎ a capitalei, de Matei Basarab: Poarta Buzǎului, ridicatǎ pe marele drum al Brǎilei. Astǎzi este refǎcutǎ şi strǎjuieşte capǎtul de miazǎnoapte al Cǎii Bucureştiului, oferind târgovişteanului, dar şi strǎinului în drumeție, o perspectivǎ romanticǎ. Actualmente i se spune greşit „Poarta Bucureştiului”, localizarea acesteia fiind în altǎ parte. La data construcției pe aici trecea drumul mare comercial şi strategic spre Brǎila, primul oraş important spre portul dunǎrean fiind Buzǎul. Poarta Bucureştiului, la sud, construitǎ în segmentul de val, dispǎrut de multǎ vreme, desfǎşurat între strada Col. Dumitru Bǎltǎrețu şi bulevardul Ion C. Brǎtianu, artere de circulație tǎiate abia de un veac în topografia urbei. Poarta Câmpulungului/Dolgopolului (sau Argeşului), spre nord-vest, locul sǎu fiind în actuala intersecție a strǎzii Lt. Pârvan Popescu cu Calea Câmpulung. A fost construitǎ dupǎ modelul Porții Vânǎtorilor Domneşti, dar de proporții mai mari, iar în vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu a fost reîntǎritǎ şi supraînǎlțatǎ. Poarta Vânǎtorilor Domneşti (Dealului), pǎstratǎ, „în original”, pe strada Ioan Alexandru Brǎtescu-Voineşti, ziditǎ megieş Curții voievodale şi care, în veacurile de demult, îngǎduia, spre vest, refugiul spre Mǎnǎstirea de la Dealu. Poarta încântǎ şi astǎzi prin eleganta arcuire a bolții sale interioare înaltǎ de 3 metri şi cu o deschidere de 5 metri, şi prin „ruinurile” turnului de veghe. Primele trei porți erau duble – aveau şi menire militarǎ, de apǎrare a cetǎții –, doar cea de-a patra era simplǎ, fiind mai mult un element decorativ într-o extremitate a Curții voievozilor iubitori de „evadǎri” spre bijuteria monasticǎ a lui Radu cel Mare şi spre unduirile limpezi, pe atunci, ale Ialomiței prin crânguri. Şi aceste „porți istorice” ale Târgoviştei vor fi cunoscut câteva tumulturi: rǎzmerița dorobanților şi seimenilor lui Matei Basarab, reîntoarcerea strategicǎ a Brâncoveanului în capitala „rezistenței valahe” dinaintea viiturilor Semilunei, invazia armatelor austriece la 1781, dar şi aducerea dramaticǎ a Vladimirescului, „arestuit” de poterele Eteriei şi care va fi sfârşit tragic, pe aproape, se pare, de Poarta Câmpulungului. Toate aceste porți erau înzestrate cu turnuri de apǎrare. Dintr-o „epistolie tipicarǎ” a mitropolitului Ştefan al Ţǎrii Româneşti (mijlocul sec. XVII) aflǎm cǎ tipicul procesiunii pentru ploaie avea urmǎtorul traseu al porților: pornea de la Poarta Vânǎtorilor Domneşti, din dreptul Bisericii Sf. Vineri, reintra prin Poarta Buzǎului, pǎrǎsea din nou capitala voievodalǎ prin Poarta Bucureştiului, traversa moşia domneascǎ, şi se reîntorcea în oraş prin Poarta Dolgopolului. În fruntea procesiunii mergea întregul sobor preoțesc al cetǎții, la fiecare poartǎ sǎvârşind sfeştania. (G.C.)

    Sursa: Enciclopedia orașului Târgoiviște

  • Sinagoga

    Dacă vei dori să vizitezi Sinagoga, singura de acest fel din Târgoviște, o vei găsi pe strada Grigore Alexandrescu, la nr. 37., o stradă importantă situată în perimetrul vechii cetăți, aproape de Primărie.
    Sinagoga
    A fost construită începând din anul 1880 pe locul care, conform tradiției locale și anumitor documente, aparținuse unei fiice a lui Constantin Brâncoveanu.
    Comunitatea evreiască a cumpărat, în anul 1905, terenul pe care se afla sinagoga şi care era în proprietatea oraşului. Comitetul de iniţiativă a strâns fonduri pentru reclădirea templului, reclădire ce s-a încheiat în anul 1915.
    Odată cu împuţinarea comunităţii evreieşti, sinagoga s-a deteriorat, dar, în urmă cu câţiva ani aceasta a fost trecută pe lista monumentelor istorice cu valoare arhitecturală, decorativă şi istorică, fiind renovata și folosită în prezent ca sală de concerte printr-un parteneriat cu Universitatea „Valahia” din Târgovişte.

  • Sfânta Cuvioasa Paraschiva

    paraschiva
    FOTO: Icoană în fața iconostasului, închipuindu-i pe Sf. Cuv. Paraschiva, Sf. Ap. Andrei și Sf. M. Mc. Dimitrie, care se află în Biserica Sfinții Împărați și Cuvioasa Paraschiva – Priseaca, Târgoviște.
    Moaștele sale sunt așezate în catedrala mitropolitană din inima Moldovei, la Iași, fiind serbată în fiecare an pe 14 octombrie.
    În credința populară, Sf. Paraschiva este socotită stăpână peste lumea femeilor și i se mai spune Sf. Vineri. Controla activitățile acestora, în special torsul. Tocmai de aceea, odinioară, în nicio zi de vineri din an, și nici pe 14 octombrie, femeile nu aveau voie să toarcă, să spele rufe sau să prepare pâine. Chiar dacă sărbătoarea cădea în altă zi decât Vineri, ea a continuat să fie considerată sărbătoarea Sfintei Vineri. Despre femeile care îndrăzneau să coasă sau să toarcă în această zi se credea că vor fi orbite de Sfânta Vineri ori că vor rămâne văduve. Interdicțiile continuau: nu se împrumuta din casă, deoarece seca sporul casei;
    oamenii nu lucrau, fiind rău de trăsnete, de grindină, de boli legate de ochi și cap; femeile țineau post în această zi, ori făceau praznice și dădeau de pomană mere și colaci.
    Pornind de la credința că în Vinerea Mare își cumpăra cojoc Sf. Soare, oamenii plecau prin târguri pentru a-și achiziționa îmbrăcăminte groasă și cele necesare gospodăriei pentru timpul friguros ce urma să vină.

  • BǍTǍLIA DIN OCTOMBRIE

    Targoviste in 1595 Batalia de la Sovom din 1595

    Targoviste in 1595 Batalia de la Sovom din 1595

    La începutul lunii octombrie 1595, se realizeazǎ o adevǎratǎ alianțǎ europeanǎ, sub binecuvântarea „Ligii Sfinte”: oastea Ţǎrii Româneşti, în frunte cu Mihai Viteazul, Ştefan Rǎzvan cu oştenii Moldovei, Sigismund Báthory cu armata Transilvaniei, Albert Rajbici al lui Maximilian de Casovia cu 1600 de raiteri, Silvio Piccolomini şi florentinii marelui duce de Toscana, cu scopul de a-i alunga pe otomanii marelui vizir Sinan-paşa care ocupaserǎ Ţara Româneascǎ.
    Între 6-8 octombrie are loc bǎtǎlia eliberatoare de la Târgovişte. Dispozitivul de atac al aliaților era urmǎtorul: la sud, pe drumul Bucureştilor – Ştefan Rǎzvan cu moldovenii lui şi legiunile secuieşti cu 10 tunuri; la nord, sub Mǎnǎstirea Dealu, Mihai Viteazul şi oastea Ţǎrii Româneşti, Sigismund Báthory şi trupa sa transilvanǎ împreunǎ cu bateriile lui Albert Kiraly, acoperite de izbândǎ la Cǎlugǎreni. În rezervǎ: raiterii lui Silvio Piccolomini şi florentinii ducelui de Toscana. În cetate se afla oastea otomanǎ cu 40 de tunuri, sub comanda lui Ali-paşa de Trapezunt. Atacul este lansat de Mihai Viteazul, urmat de aliați, iar tunurile bat în otomani timp de douǎ zile, în a treia zi oraşul fiind eliberat. Cad ucişi Ali-paşa, Mehmet-bei şi beii de Târgovişte şi Bucureşti Sussim şi Turan. (Sursa foto: http://digital.ub.uni-duesseldorf.de/ihd/periodical/pageview/3582630)