Arhiva categoriei: Patrimoniu cultural

Ziua mondială a scriitorilor

books-5647210_960_720
Introdusă pentru prima data în 1986, ziua mondială a scriitorilor este aniversată la nivel mondial la 3 martie.
Operele lor sunt nemuritoare și reprezintă un patrimoniu științific, educativ, cultural, estetic, artistic, de care trebuie să fim mândri. Prin operele lor, scriitorii ne ajută să intrăm în alte tărâmuri, să ne transpunem în alți oameni, să ne dezvoltăm și să vizităm locuri inimaginabile.
Marele poet, fabulist și publicist Grigore Alexandrescu, poetul Vasile Cârlova, scriitorii Ion Ghica și fratele său Pantazi Ghica, Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Brătescu Voinești, Radu Gioglovan – sunt câteva din personalitățile naționale care și-au legat numele pentru totdeauna de meleagurile dâmbovițene.
Să fim mândri că suntem dâmbovițeni!

Istoria zilei de 1 Martie sau Legenda Mărțișorului

martisor
Originile sărbătorii zilei de 1 Martie și deci ale mărțișorului nu sunt cunoscute cu exactitate, neexistând date precise, care ar atesta când şi unde anume a luat naştere tradiţia Mărțișorului. Una dintre legendele legate de mărțișor mărturiseşte că: ”pe la sfârşitul lui Faur (februarie), iarna nu dorea să cedeze poziţiile în faţa Soarelui, care tot mai puternic încălzea pământul şi prevestea venirea primăverii. La marginea unei păduri sub o tufă de trandafir sălbatic a apărut un ghiocel. Văzând una ca aceasta, iarna grozav s-a supărat de îndrăzneala ghiocelului şi şi-a strâns ultimele forţe şi a trimis ger şi viscol zile în şir. În popor se zice că Iarna − Baba Dochia îşi scutură cele 12 cojoace, ca să îngheţe ghiocelul − vestitorul primăverii. Ghiocelul a îngheţat, dar de tragedia lui a aflat Primăvara − Zâna florilor, care îndată îi venise în ajutor. Tot dând zăpada la o parte, căutând să-l salveze şi-a înţepat degetul într-un spin de trandafir, şi atunci peste ghiocel a căzut o picătură de sînge, care, încălzindu-l, l-a readus la viaţă”. În acest fel, primăvara a învins iarna, iar culorile mărțișorului fac trimitere la sângele roșu pe zăpda albă.

Târgoviște cu povești din case vechi

Casa bendic
Palatul Copiilor, fosta Casa Pionierilor de pe vremea comunismului, a aparținut lui Mihail Bendic, un inginer specializat în minele de cărbuni, investitor și proprietar al minelor de la Șotânga. CASA MIHAIL BENDIC (DB-II-m-B-17207, str. Calea Câmpulung, nr. 9) a fost proiectată de arhitectul Romano de Simon și ridicată între anii 1923 și 1926. Constucția a fost realizatǎ în stil neoromânesc şi este compusǎ din subsol, parter şi etaj. Se impune prin monumentalitate, datoritǎ soluțiilor interesante gǎsite de arhitect, pentru a evidenția rolul şi importanța proprietarului în cadrul societǎții târgoviştene.
În prezent Palatul Copiilor Târgoviște oferă cursuri variate pentru toți elevii care doresc să-și petreacă în mod util și disctrativ timpul liber.

D-ale lui Caragiale

Ion Luca Caragiale – „cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români”, cum îl considera George Călinescu – s-a născut la 1 februarie 1852 în satul Haimanale, Țara Românească, localitate care a preluat numele actual – I.L. Caragiale – la aniversarea a 100 de ani de la nașterea dramaturgului.
Afis
Anul acesta, la Muzeul de Istorie, este organizată expoziţia „Lumea lui Caragiale”, în cadrul căreia se pot admira documente, cărţi în ediţii princeps şi rare, dar şi fotografii care evidenţiază principalele momente din viaţa şi opera scriitorului: familia din care descinde şi de la care a moştenit pasiunea pentru teatru, anii de şcoală, debutul în gazetărie şi principalele publicaţii la care a colaborat, afirmarea în teatru şi proză, comediile care i-au fixat locul cel mai înalt în creaţia dramatică românească, revistele pe care le-a condus sau la care a colaborat. Câteva obiecte de epocă completează frumuseţea şi originalitatea expoziţiei temporare, ce poate fi vizitată în perioada 29 ianuarie – 28 februarie 2021, între orele 8.00 – 16.00.
Să ne cunoaștem istoria și să o respectăm!

Teatrul Municipal Tony Bulandra – 19 ani de la inaugurare

Prezintă atât spectacole destinate adulților, cât și spectacole special gândite pentru gusturile celor mai mici spectatori.
poza ttb mare
Teatrul Municipal „Tony Bulandra” a fost inaugurat pe 30 ianuarie 2002, la aniversarea a 150 de ani de la nașterea marelui dramaturg național Ion Luca Caragiale. Tradiția trupei are însă o istorie mult mai lungă. La 1 septembrie 1974 lua naștere Teatrul Popular „Tony Bulandra” la Casa de Cultură a municipiului Târgoviște cu premiera piesei „Adâncimi”. Teatrul a fost continuatorul formației de comedie și dramă a Căminului cultural orășenesc, al cărei debut a avut loc în toamna anului 1944 cu piesa „O scrisoare pierdută”. La 21 octombrie 1996, Consiliul Local al Municipiului Târgoviște a aprobat înființarea teatrului profesionist municipal Tony Bulandra.

„Lumea-i cum este … și ca dânsa suntem noi.”

Astfel încheie Eminescu celebra poezie ”Epigonii”.
Eminescu
În zi aniversară, se cuvine să amintim că Târgoviștea a fost gazdă pentru Mihai Eminescu pe când acesta avea doar 17 ani și călătorea prin țară cu trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale.
Impresionat de vechea Cetate de Scaun a Țării Românești și de poeții târgovișteni, „ce-au scris o limbă ca un fagure de miere” – Văcărescu, Heliade Rădulescu, Cârlova, Alexandrescu -, Eminescu va crea poezia „Epigonii”. Era îndemnul lui la regăsire națională, era expresia dorinței sale de revenire la niște modele aureolate de credință și de sinceritate.
De ziua de naștere a poetului național, sărbătorim și Ziua Culturii Naționale, când toate muzeele își așteaptă vizitatorii, intrarea fiind gratuită.
Sursa foto: https://www.emigrantul.it/epigonii/

Ioan Alexandru Brătescu Voinești

Br Voinesti
Academician, scriitor, dramaturg, publicist, politician s-a născut la Târgoviste în ianuarie 1868. A fost faimos mai ales pentru povestirile scrise pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.
În casa din Târgovişte, unde s-a nǎscut, a fost amenajat Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni. În parcul casei se aflǎ un bust din piatrǎ, operǎ a sculptorului Vasile Blendea (1965), inaugurat în 1969. O stradǎ, o şcoalǎ generalǎ dar și Filiala pentru Copii a Bibliotecii Județene „I. H. Rădulescu” Dâmbovița, îi poartǎ numele.
Să ne cunoaștem istoria și să o respectăm!

Poșta veche – în lista monumentelor istorice

POSTA VECHE VAR FINALA
Este situată în municipiul Târgoviște, strada Doctor Marinoiu nr. 2. Edificiul se păstrează și este folosit și astăzi, în conservare excelentă, purtând în continuare denumirea „poșta veche”. Arhitectul Alexandru Clavel a reînviat în acest monument elemente de arhitectură muntenească din secolele XIV – XV. Casa se compune din parter, etaj şi subsol pe toatǎ întinderea, cu excepția zonei centrale, unde se gǎsesc ghişeele. Planul clǎdirii este în formǎ de L care leagǎ trei corpuri, separate la nivelul etajului şi exprimate plastic în fațade cu învelitori distincte. Are şarpantǎ din lemn şi învelitoare din țiglǎ. Zidǎria este din cǎrǎmidǎ. Planşeele sunt din grinzi metalice şi bolți de cǎrǎmidǎ; fațada este din cǎrǎmidǎ aparentǎ şi decoratǎ cu acandramente din piatrǎ şi scǎri din piatrǎ. În sala centralǎ grinzile sunt din lemn cu decorații, iar tavanul din scândurǎ fǎțuitǎ din stejar. Construcția pǎstreazǎ şi astǎzi planul inițial fǎrǎ transformǎri şi adǎugiri.

Bienala „Gheorghe Petrașcu”

Gheorghe Petrascu
În această perioadă, turiștii pot vizita diverse expoziții organizate în cadrul Complexului Național Muzeal Curtea Domnească. Printre acestea se numără și expoziția găzduită de Sala Auditorium a Muzeului de Istorie, care prezintă lucrările Bienalei Concurs de Artă Plastică „Gheorghe Petraşcu”. În ediția de anul acesta au fost înscrise aproape 200 de lucrări, pictură și sculptură, ce pot fi admirate până pe 31 ianuarie 2021.
Gheorghe Petrașcu a fost un artist plastic ce a avut atelierul timp de 20 de ani la Târgoviște.
Casa – atelier Gheorghe Petraşcu aminteşte vizitatorului de clipele petrecute de cel care s-a legat prin pânzele sale de Târgovişte, de oraşul care l-a primit în 1922, când şi-a construit aici o locuinţă, oraşul paşnic, patriarhal, care îl atrăgea atât prin istoria sa lăsată pe ruinele Curţii Domneşti, dar şi prin linişte şi calm.

PORŢILE TÂRGOVIȘTEI

_MG_7220 turn
De bunǎ seamǎ, fostul Scaun domnesc medieval Târgovişte nu s-a putut compara cu niciuna – ca dimensiuni şi spectacularitate urbanisticǎ – din strǎlucitele capitale europene ale sec. XIII. Cu tot acest handicap, explicabil de altfel, oraşul a fost, prin urbanitatea sa, cel mai important centru politic, dupǎ mǎrturiile unor cǎlǎtori strǎini (cǎrturari, fețe bisericeşti înalte), din sud-estul unei Europe în care orice scânteie aprindea incendii de la Istambul pânǎ la Paris, Moscova sau Stokholm. Şi, ca orice urbe medievalǎ, se apǎra şi prin porțile sale dispuse în cele patru puncte cardinale, porți prin care însǎ aveau acces şi bogatele chervane. Porțile istorice ale Târgoviştei au fost patru, trei dintre ele strǎpungând Valul Cetǎții, „plǎmǎdit”, din nevoi de protecție militarǎ a capitalei, de Matei Basarab: Poarta Buzǎului, ridicatǎ pe marele drum al Brǎilei. Astǎzi este refǎcutǎ şi strǎjuieşte capǎtul de miazǎnoapte al Cǎii Bucureştiului, oferind târgovişteanului, dar şi strǎinului în drumeție, o perspectivǎ romanticǎ. Actualmente i se spune greşit „Poarta Bucureştiului”, localizarea acesteia fiind în altǎ parte. La data construcției pe aici trecea drumul mare comercial şi strategic spre Brǎila, primul oraş important spre portul dunǎrean fiind Buzǎul. Poarta Bucureştiului, la sud, construitǎ în segmentul de val, dispǎrut de multǎ vreme, desfǎşurat între strada Col. Dumitru Bǎltǎrețu şi bulevardul Ion C. Brǎtianu, artere de circulație tǎiate abia de un veac în topografia urbei. Poarta Câmpulungului/Dolgopolului (sau Argeşului), spre nord-vest, locul sǎu fiind în actuala intersecție a strǎzii Lt. Pârvan Popescu cu Calea Câmpulung. A fost construitǎ dupǎ modelul Porții Vânǎtorilor Domneşti, dar de proporții mai mari, iar în vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu a fost reîntǎritǎ şi supraînǎlțatǎ. Poarta Vânǎtorilor Domneşti (Dealului), pǎstratǎ, „în original”, pe strada Ioan Alexandru Brǎtescu-Voineşti, ziditǎ megieş Curții voievodale şi care, în veacurile de demult, îngǎduia, spre vest, refugiul spre Mǎnǎstirea de la Dealu. Poarta încântǎ şi astǎzi prin eleganta arcuire a bolții sale interioare înaltǎ de 3 metri şi cu o deschidere de 5 metri, şi prin „ruinurile” turnului de veghe. Primele trei porți erau duble – aveau şi menire militarǎ, de apǎrare a cetǎții –, doar cea de-a patra era simplǎ, fiind mai mult un element decorativ într-o extremitate a Curții voievozilor iubitori de „evadǎri” spre bijuteria monasticǎ a lui Radu cel Mare şi spre unduirile limpezi, pe atunci, ale Ialomiței prin crânguri. Şi aceste „porți istorice” ale Târgoviştei vor fi cunoscut câteva tumulturi: rǎzmerița dorobanților şi seimenilor lui Matei Basarab, reîntoarcerea strategicǎ a Brâncoveanului în capitala „rezistenței valahe” dinaintea viiturilor Semilunei, invazia armatelor austriece la 1781, dar şi aducerea dramaticǎ a Vladimirescului, „arestuit” de poterele Eteriei şi care va fi sfârşit tragic, pe aproape, se pare, de Poarta Câmpulungului. Toate aceste porți erau înzestrate cu turnuri de apǎrare. Dintr-o „epistolie tipicarǎ” a mitropolitului Ştefan al Ţǎrii Româneşti (mijlocul sec. XVII) aflǎm cǎ tipicul procesiunii pentru ploaie avea urmǎtorul traseu al porților: pornea de la Poarta Vânǎtorilor Domneşti, din dreptul Bisericii Sf. Vineri, reintra prin Poarta Buzǎului, pǎrǎsea din nou capitala voievodalǎ prin Poarta Bucureştiului, traversa moşia domneascǎ, şi se reîntorcea în oraş prin Poarta Dolgopolului. În fruntea procesiunii mergea întregul sobor preoțesc al cetǎții, la fiecare poartǎ sǎvârşind sfeştania. (G.C.)

Sursa: Enciclopedia orașului Târgoiviște