Săptămâna Mare

După Sâmbăta lui Lazăr, începând cu Duminica Floriilor până în Sâmbăta cea Mare inclusiv, se intră în Săptămâna Mare, Săptămâna Deniilor sau Săptămâna Patimilor care este dedicată însă, în afara Postului, patimilor, răstignirii și punerii în mormânt a Domnului. Începând cu seara de Florii se săvârșesc Deniile, slujbe de priveghere.
Paste
Luni, se citește istoria lui Iosif care a fost vândut de frații săi, în Egipt, ca și Mântuitorul. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor pe care Hristos l-a blestemat și s-a uscat. Ca obiceiuri, în Lunea Mare femeile încep curățenia de Paște.
Marți, denumită și Marțea Seacă se pomenesc cele 10 fecioare, 5 înțelepte și 5 nebune, pentru că nu făcuseră fapte de credință și milostenie.
Miercuri se pomenește femeia păcătoasă, care, în dorința de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, spre îngroparea sa.
Joia Mare – În seara acestei zile creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Ne sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina de cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsemani și vinderea Domnului de către Iuda. În tradiția românească în Joia Mare se vopsesc ouăle de Paște.
Vinerea Paștilor – Vinerea Mare, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor – este zi de mare doliu a întregii creștinătăți pentru că în această zi a fost adus la judecată, batjocorit, schingiuit, răstignit și a murit Mântuitorul lumii. În biserici se oficiază Denia Prohodului. La sfârșitul slujbei, preoții împreună cu credincioșii dau ocol bisericii de trei ori – semn al celor trei zile petrecute în mormânt – după care, cu toții trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf). Conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt.
Sâmbăta Mare – Se prăznuiește îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad pentru a ridica la viața veșnică pe cei adormiți. Este ziua în care se definitivează pregătirile pentru marea sărbătoare a Învierii; spre seară, creștinii se odihnesc pentru a putea participa la slujba de la miezul nopții. Fiind ultima zi a Posului Mare, era obiceiul ca bătrânii și copii isă se împărtășească.
Noaptea Învierii – Simbolizează noaptea luminii, a izbăvirii omului din iad, din păcat și din moarte.
”Hristos a înviat!”